Viata e mai complexa decat putem intelege. Mai complexa cu fiecare om ce paseste pePamant. Acum suntem 7 miliarde de indivizi ce incercam sa intelegem viitorul creat de fiecare dintre noi, prin prisma realitatii fiecaruia dintre noi.
Nu putem controla fiecare aspect al vietii noastre insa putem controla cateva. Putem controla modul in care vedem realitatea inainte de actiunile noastre, putem actiona si putem contempla modul in care aceste actiuni sunt primite si transmise inapoi de lumea ce ne inconjoara. Nu putem controla viitorul si nu putem controla modul in care actiunile noastre sunt primite. Putem doar sa acceptam si sa ne adaptam.
Poate nu vom primi in viata tot ceea ce ne dorim (stim insa vreodata ce ne dorim ?). Nu vom avea probabil tot ce ne dorim (ce inseamna insa tot ?). Ceea ce putem face este insa sa acceptam ca nu exista vina pentru aceste lucruri. Nu este vina nimanui ca astazi sau maine nu conducem masini de lux sau ca nu avem casa pe care ne-o dorim. Este doar realitate si trebuie sa o acceptam asa cum este.
Vina
Ca fiinte limitate trebuie sa acceptam limite. Doar un nebun poate crede ca poate influenta universul. Suntem fire de praf si atat. Acceptarea limitelor ne ofera liniste si ne deschide ochii spre realitatea ce ne inconjoara. Un prieten mai trecut prin viata mi-a spus candva ca “razbunarea si ura sunt sentimente care consuma multa energie inutil. Energia aceasta aceasta se valorifica mult mai bine in scopuri constructive”. Am inteles in timp ce spunea.
7 miliarde de planuri si dezamagiri
Spunea ca suntem 7 miliarde de oameni in lumea intreaga. Fiecare avem deciziile noastre. Fiecare dintre aceste decizii impacteaza alte decizii. Toti avem planuri. Nu intotdeauna aceste planuri converg. Nimeni nu ii este dator nimanui cu nimic insa toti suntem legati. Cateodata actiunile unui individ impacteaza negativ alti indivizi. Se numeste “a face rau”. Fara sa stim fiecare facem rau in fiecare zi. Noua sau altcuiva.
Suntem o civilizatie in care individul este creat egocentric prin educatie si stimuli exteriori. Este binecuvantarea si blestemul nostru. Prin prisma egocentrismului nostru vedem realitatea si incercam sa o alteram. Realitatea insa nu se refera doar la noi si rareori suntem in centrul sau.
De aceea este atat de greu sa atingi orice plan pui in aplicare. Acceptarea imperfectiunilor umane si ale neprevazutului sunt, din punctul meu de vedere, atu-uri si nu minusuri. Un om ce poate accepta neprevazutul si isi poate accepta imperfectiunea este mai pregatit pentru viata si mai adaptabil decat cel ce isi asuma regalitatea asupra destinului sau. Nimeni nu isi poate controla in intregime destinul. Isi poate controla doar actiunile si modul in care accepta rezultatul acestor actiuni.